Adesea blamată și mai mereu greșit înțeleasă, hipnoza nu este nimic altceva decât o stare de relaxare profundă, pe parcursul căreia clientul este conștient și se poate ridica oricând de pe scaun, în care, prin sugestii, se înlocuiesc programele negative din subconștient. Aceasta este definiția hipnozei, dezamăgitoare pentru cei care căutau senzaționalul, liniștitoare pentru cei ce preferă să dețină controlul. Ce se întâmplă mai exact  este că,  în această stare de relaxare, creierul schimbă frecvența din beta în theta, astfel mintea conștientă se relaxează și „tace” și permite astfel accesul la subconștient, acea parte a minții noastre unde stau stocate automatismele și condiționările emoționale.

Ce înseamnă acces la subconștient? Ei bine, nu înseamnă că terapeutul poate schimba piulițe și șurubele și de mâine clientul nu mai e cine a fost, punând în pericol sănătatea sau integritatea celui hipnotizat. Terapeutul nu are atât acces la subconștient, încât să poată face rău, ba mai mult, este important ca decizia de a veni la hipnoză să fie a clientului, pentru că el își dorește să rezolve acel lucru care nu îl mulțumește, altfel nu are efect. Da, este posibil ca hipnoza să nu aibă efect. Și spun asta pentru că ajung la noi și oameni pentru că i-au trimis surorile, nevestele, părinții și decizia nu este a lor.  Iar noi îi rugăm și îi așteptăm cu tot dragul să revină atunci când ei sunt cei care ajung la concluzia că trebuie să schimbe ceva în viața lor.

În realitate, orice formă de hipnoză este autohipnoză, iar terapeutul este ca gps-ul, el spune să faceți dreapta, dar dacă doriți să faceți stânga, nu vă poate opri nimeni. Tot ce face cel care hipnotizează este să inducă acea stare de relaxare (acea transă hipnotică pe care, fiecare om, oricum o experimentează zilnic, atunci când se uită la un film și trăiește povestea alături de personaje sau când conduce). Urmând ca prin metafore și sugestii specifice problemei, să schimbe un anumit tip de comportament, care în prezent are urmări negative în viața clientului. Însă nu terapeutul îl schimbă, ci clientul, el e cel care are puterea deplină asupra minții sale, terapeutul doar îl îndrumă.  Desigur, sunt importante și calitățile terapeutului, de a detecta programele cheie pe care urmează să le schimbe și de a concepe „strategia”, de aceea terapeuții noștri cunosc multiple tehnici de lucru cu subconștientul.