Vara este sezonul goanei nebune după vacanță. Fugim după vacanța perfectă, dar, de fapt fugim de noi. Ținuturi exotice, plaje exclusiviste, destinații dintre cele mai sofisticate, toate însoțite de fotografii care să ateste asta. Că ești în vacanță și că te simți minunat.

Strigi în gura mare să te audă toată lumea ”Mă simt minunat! Ce bine de mine!”

Dar, de cele mai multe ori, acest strigăt ascunde un gol interior apăsător. Fugim de noi, fără să știm. Și tocmai de aceea ne ratăm adevăratele vacanțe.

Pentru că sunt vacanțe și vacanțe. Sunt vacanțe în care fugi de tine și vacanțe în care te regăsești, vacanțe în care îți cauți amintiri dragi, și vacanțe în care îți faci rost de amintiri pentru mult timp, vacanțe în care te îndrăgostești și vacanțe în care îți îngropi în nisip pentru totdeauna iluzia unei iubiri.

Toate te îmbogățesc în felul lor, dar cu o condiție. Să simți asta. Să lași vara să te străbată, să îți lași simțurile să o ia razna, pentru că te vor duce acolo unde ar trebui să fii.

Nu pozele sunt mărturia cea mai importantă a unei vacanțe, ci amintirea unui apus care te va urmări toată viață, așteptarea unui sărut pe malul mării, sau visul unei plimbări în doi pe o faleză.

Vacanța perfectă este vacanța în care noi suntem noi, și nu ce vrem să știe alții că suntem, vacanța în care zâmbetul, bucuria și plăcerea de a te descoperi pe tine pe măsură ce descoperi locuri și lucruri noi sunt cele mai importante ingrediente.

Vacanța perfectă este vacanța pe care o petreci cu cine îți place cel mai mult să stai, chiar dacă asta înseamnă să fii singur.

Dacă vrem o vacanță perfectă primul pas este împăcarea cu noi.

Vacanță minunată!