Adicțiile, fie că vorbim despre tutun, alcool, droguri, jocuri de noroc, fie că vorbim de dependența de muncă, de mâncare, de relații sau chiar de persoane, au luat naștere din nevoia inconștientă de a umple goluri emoționale. Sigur, în ritualul compulsiv, nu mai avem timpul sau puterea să identificăm cauzele sau motivele reale pentru care repetăm la nesfârșit gestul și ajungem la momentul în care conștientizăm doar răul pe care ni-l fac, pierzând din vedere beneficiile pentru care adicția s-a instalat.

În spatele oricărei dependențe se ascund niște beneficii de ordinul emoțiilor, pe care subconștientul nostru le cere și deși suntem perfect conștienți de urmările devastatoare atât la nivel fizic cât și psihic, nu ne sperie îndeajuns de mult încât să ne oprim. Cel mai adesea, atunci când oamenii încearcă să renunțe la o dependență, reușesc să o înlocuiască cu o alta. Rezultatul este că înlocuiești un dezechilibru cu alt dezechilibru, se schimbă doar obiectul adicției, cauzele și nevoile rămânând tot acolo.

Nu demult, a venit o doamnă, în vârstă de 58 de ani,  la cererea urgentă a doctorului și a familiei, să se lase de fumat. Doamna speriată de diagnostic, perfect conștientă de cât de rău îi făcea tutunul, îmi spunea ca își dorește din tot sufletul să renunțe. În urma testării kinesiologice, am descoperit împreună că la nivel subconștient, dumneaei nu dorea să renunțe la țigări. Am început să săpăm și să vedem care sunt beneficiile. A fost șocată când a conștientizat de ce fuma încă după atâția ani. În liceu, doamna a avut o profesoară de română, pe care o iubea, ba mai mult, o idolatriza, iar acea profesoară de română, fumătoare, folosea un parfum care se potrivea minunat cu mirosul de tutun, în percepția clientei mele. Am întrebat-o ce iubea atât de mult la profesoară. Am descoperit împreună că era singura persoană care o făcea să se simtă iubită și apreciată. Din dorința de a se identifica cu idolul ei, doamna a preluat lucrul cel mai lesne, tutunul și astfel, ani de zile, cu fiecare țigară conștientizată sau nu, la nivel subconștient se alimenta nevoia de iubire și de apreciere.

Astfel de motive profunde se ascund în spatele dependențelor sau ticurilor. Conștientizarea motivelor este primul pas, însă nu suficient. Este necesară vindecarea emoțională a cauzelor, iar apoi o „reprogramare”, pentru că într-adevăr obiectul adicției se cere înlocuit cu altul, dar în binele cel mai înalt al clientului, care să nu îi dăuneze, cum ar fi apa sau respirația profundă.